Potrivit Ministerului de Sănătate Alexandru Rafila: „În fiecare an, în România, sunt înregistrate circa 100.000 de persoane care sunt diagnosticate cu cancer, dintre care sub 500 sunt copii. Incidenţa la copii este de 10 cazuri chiar la grupa de vârstă până la 14 ani, puţin peste 10 până la 18 ani, puţin sub 10 cazuri la 100.000 de locuitori.”
„Mortalitatea prin cancer a crescut în România în ultimul deceniu și este mai mare decât media Uniunii Europene, principalele cauze de mortalitate prin cancer în țara noastră fiind cancerul pulmonar, cancerul colorectal și cancerul de prostată în rândul bărbaților, respectiv cancerul de sân, cancerul pulmonar, cancerul colorectal și cancerul de col uterin în rândul femeilor,” după cum o arată raportul OCDE Profilul de țară privind cancerul – România 2023.
Pacienţii mor zilnic în România de patologia oncologică fie pentru că descoperă boala prea târziu, fie pentru că au acces limitat la investigaţii şi tratamente. Pe de altă parte, progresele din medicină au deschis drumul unor noi terapii, care pun într-o nouă perspectivă opțiunile de tratament ale pacienților oncologici.
Fiecare zi, un pas înainte în lupta cu boala
”Două evoluții recente au schimbat profund înțelegerea pe care o avem acum asupra cancerului. În primul rând, rezultatele Cancer Genome Project și descoperirea modificărilor moleculare și a mutațiilor din celulele canceroase, precum și descoperirea medicamentelor țintite pe aceste aberații moleculare au condus la apariția opțiunilor de tratament personalizate sau la așa-numita medicină de precizie. În al doilea rând, descoperirea unei foarte strânse interacțiuni între mediul tumoral și celulele canceroase, dialogul dintre aceste două structuri adiacente și opțiunile terapeutice rezultate au revoluționat, în consecință, înțelegerea biologiei tumorale și, ca rezultat, abordarea terapeutică”, ne spune Prof. Univ. Dr. Christoph Zielinski, Director Medical al Wiener Privatklinik, Director al Centrului Academic European de Oncologie, Profesor de oncologie medicală și imunologie clinică, într-un interviu pentru publicația Health.ro.
Aceste terapii revoluționare aduc o nouă speranță în lupta cu cancerul, atât pentru că schimbă abordarea terapeutică față de cele clasice, cât și pentru că elimină efectele nedorite ale acestora din urmă.
Ce sunt terapiile imuno-oncologice
Terapiile imuno-oncologice acționează prin activarea sistemul imunitar al pacientului oncologic, făcându-l capabil să recunoască celulele tumorale și să le distrugă.
”Există câteva tipuri noi de imunoterapie a cancerului. Acestea includ inhibitorii punctelor de control al sistemului imunitar (ex. medicamente care “îi spun” sistemului imunitar să blocheze semnalele „nu mă ataca” emise de celulele canceroase), anticorpi bispecifici (medicamente care ajută la conectarea tumorii cu sistemul imunitar) și celule CAR-T (ex. celule ale sistemului imunitar care sunt în mod genetic organizate să atace celulele tumorale exprimând un reper specific al suprafeței). Cele mai avansate studii sunt asupra inhibitorilor punctelor de control al sistemului imunitar, care sunt de asemenea disponibili la scară largă și pot fi folosiți pentru o varietate de tumori. Totuși, toate aceste imunoterapii noi acționează prin angajarea sistemului imunitar pentru a ataca tumoarea”, explică Prof. Dr. Wolfgang J. Koestler, specialist în oncologie și hematologie la Wiener Privatklinik, în interviul pentru publicația Health.ro.
Specialiștii arată că celulele CAR-T și anticorpii bispecifici sunt predominant utilizați pentru tumori hematologice refractare, în special celula B de leucemie limfoblastică acută și celula B de limfom non-Hodgkin agresiv. Inhibitorii punctelor de control al sistemului imunitar sunt terapiile de ultimă oră autorizate în Europa pentru melanomul metastatic, pentru cancerul pulmonar pretratat fără celule mici în stadiu avansat, și pentru pacienții cu limfom Hodgkin refractar. ”În alte entități, cum ar fi cancerul de sân, nu avem încă rezultate mature pentru a evalua rolul acestei modalități de tratament în aceste cazuri, dar ne așteptăm ca imunoterapia în diverse combinații, indicații și situații clinice să schimbe manualul tratării cancerului”, spune dr. Zielinski.
Pași de urmat
Terapiile imuno-oncologice oferă sistemului imunitar memorie de lungă durată, astfel încât acesta să se poată adapta continuu și să poată furniza un răspuns durabil și pe termen lung față de cancer. Dovezile din studiile clinice arată că efectele terapiilor imuno-oncologice acţionează pentru o perioadă îndelungată, antrenând sistemul imunitar să lupte împotriva celulelor tumorale chiar și după remisia bolii. Pacienții cu un pronostic foarte rezervat au reușit astfel, ca urmare a acestor terapii, să ducă o viață activă, să muncească din nou și să aibă perspectiva unei vieți sănătoase pe termen lung. Mai mult, reacțiile adverse asociate terapiilor imuno-oncologice pot fi controlate, spre deosebire de cele ale altor tipuri de terapii.
”Pentru inițierea unui asemenea tip de terapie, se efectuează o evaluare de bază, care de cele multe ori include o investigație PET-CT, analize moleculare ale țesutului tumoral, teste de laborator de rutină și o anamneză atentă a pacientului. Tratamentul cu inhibitori ai punctelor de control ale sistemului imunitar implică una sau două perfuzii intravenoase la fiecare 2-3 săptămani, care de cele mai multe ori pot fi administrate în sistem ambulator. La fiecare vizită, pacientul trebuie să fie văzut de un medic oncolog familiarizat cu potențialele efecte secundare ale unei astfel de imunoterapii. Re-evaluarea stadiului bolii este apoi efectuată după 2-3 luni”, explică dr. Koestler.
Specialiștii arată că Efectele celulelor CAR-T și ale anticorpilor bispecifici pot fi observate mai ales după prima ședință și sunt necesare doar câteva ședințe, inhibitorii punctelor de control ale sistemului imunitar funcționează ca un vaccin, în cele mai multe cazuri fiind nevoie de 3-4 doze de vaccin pentru a vedea efectul. Durata tratamentului trebuie individualizată.
Efecte nedorite în terapii clasice vs terapii imuno-oncologice
Deși pot avea rezultatul scontat pentru anumite tipuri de tumori, tratamentele „clasice” au un grad înalt de toxicitate. Un alt efect nedorit este acela că, în final, multe tumori devin rezistente la asemenea terapii.
În cazul terapiilor imuno-oncologice, efectele secundare sunt mai ușor de gestionat. ”Procentul pacienților tratați cu inhibitori ai punctelor de control al sistemului imunitar care prezintă efecte secundare semnificative este de 10%. Cele mai multe dintre acestea sunt mediate imun, adică boli autoimune, cum ar fi colita, tiroidita și pneumonita, induse de tratament. Acestea pot fi ușor de controlat prin terapii medicale, dar cel mai important lucru aici este depistarea timpurie, diagnosticarea corectă și tratarea, pentru a evita complicațiile ulterioare care pot pune în pericol viața”, spune dr. Koestler.