Medicina de precizie în diagnosticarea și terapia cancerului

Dezvoltarea medicinei de precizie în diagnosticarea și terapia cancerului

Anii de progres în terapia cancerului de până la începutul acestui secol s-au bazat pe o strategie de tratament general aplicabilă care putea fi aplicată în mod identic tuturor pacienților. Era vorba de chimioterapii eficiente care erau utilizate în combinație, eventual însoțite deja de terapie imunologică sub formă de anticorpi, care erau utilizați în special pentru carcinoamele ganglionare – limfoame – și pentru o anumită formă de cancer mamar. Această formă de terapie combinată – fie în combinație cu diferiți agenți chimioterapeutici, fie în combinație cu anticorpi – a condus la o îmbunătățire semnificativă a prognosticului și a ratelor de supraviețuire în comparație cu formele de tratament anterioare, mai puțin extinse: între 1960 și 2000, rata de supraviețuire la 5 ani pentru cancerul pulmonar a crescut de la 12% la 18%, pentru limfom de la 40% la 82% și pentru cancerul mamar de la 63% la 82%.

Cu toate acestea, adevăratele progrese în tratamentul cancerului au venit cu ajutorul diagnosticelor radiologice funcționale care utilizează o combinație de tomografie computerizată și medicină nucleară sub forma examinărilor PET-CT și al diagnosticelor patologice moleculare bazate pe rezultatele Atlasului genomului cancerului – o continuare a Proiectului genomului uman.

Atlasul genomului cancerului a creat o „hartă” a caracteristicilor moleculare, definite genetic, care reglează creșterea tumorilor în moduri uneori complet diferite. Pe baza Atlasului genomului cancerului și a modificărilor moleculare descoperite, a apărut un concept complet nou de clasificare a tipurilor de cancer: Pe baza acestor investigații, s-a înțeles că, de exemplu, carcinoamele pulmonare, cancerul de sân, cancerul de colon, dar și cancerul de piele neagră – melanomul malign – pot fi clasificate în subgrupe în funcție de caracteristicile lor moleculare: De exemplu, în prezent se poate afirma că cancerul pulmonar nu este format din câteva subgrupuri histologice, cum era cazul anterior, ci dintr-un număr mare de carcinoame cu caracteristici moleculare diferite, fiecare dintre acestea necesitând o terapie orientată la nivelul molecular respectiv. De-a lungul timpului, această abordare a fost denumită „medicina de precizie”, deoarece terapia este îndreptată exact împotriva alterării moleculare găsite în fiecare caz. Desigur, o astfel de abordare terapeutică necesită medicamentele necesare pentru inactivarea specifică a moleculei activate care duce la creșterea necontrolată a unei tumori.

Ca urmare a acestei evoluții, din 2010, Agenția Europeană pentru Medicamente a autorizat aproximativ 150 de medicamente care vizează în mod specific astfel de modificări moleculare care favorizează apariția cancerului. Aceasta înseamnă că, în cazul în care există și sunt detectate modificări moleculare în celula tumorală, este posibil să se împiedice creșterea și răspândirea lor nestingherită în alte organe decât organul de origine – caracteristicile clasice ale cancerului – sub formă de terapie cu comprimate. Cu toate acestea, apar adesea modificări ale acestor mutații moleculare, astfel încât medicamentul utilizat inițial nu mai este eficient. În astfel de situații, fie se prelevează din nou biopsii din țesutul tumoral și se supun unei noi examinări moleculare, fie se efectuează așa-numita „biopsie lichidă”, în cadrul căreia se prelevează o probă de sânge pentru a detecta modificările circulante ale materialului genetic al tumorii – ADN-ul tumoral circulant – care pot fi legate de o nouă mutație moleculară în tumoră, care poate fi tratată din nou cu medicamente țintite.

Un alt progres în ultimii aproximativ 15 ani a fost aplicarea clinică a cunoștințelor dobândite în laborator, conform cărora tumorile sunt capabile să inactiveze apărarea imunologică îndreptată împotriva lor. Acest lucru duce la o epuizare corespunzătoare a sistemului imunitar, care, la rândul său, duce la creșterea și răspândirea neîngrădită a tumorilor. În prezent au fost dezvoltați anticorpi împotriva caracteristicii tumorii de paralizare activă a sistemului imunitar, care sunt capabili să activeze apărarea imunologică proprie a organismului împotriva tumorii respective. Acest principiu nu funcționează pentru toate tipurile de cancer, ci doar pentru cele la care sunt prezente anumite caracteristici – care pot fi recunoscute încă incomplet. Cu toate acestea, acest concept de terapie funcționează deosebit de bine în cazul carcinoamelor pulmonare, al carcinoamelor cu celule renale, al tumorilor din tractul digestiv superior sau al carcinoamelor avansate ale vezicii urinare, precum și al melanoamelor maligne. Faptul că anumite caracteristici tumorale pot prezice, de asemenea, supraviețuirea pe termen lung a pacienților în acest context înseamnă că vorbim aici și de „medicina de precizie”. Aceasta este capabilă să asigure supraviețuirea pe termen lung a pacienților care înainte mureau rapid – ca în cazul cancerului pulmonar.

Teranotica” ca o componentă esențială a medicinei de precizie

În cele din urmă, o componentă cheie a medicinei de precizie este „teranotica”, care utilizează intervenții de medicină nucleară care au fost inițial utilizate doar pentru diagnosticare pe baza PET-CT pentru a lua, de asemenea, măsuri terapeutice. Acest lucru este din ce în ce mai reușit și mai eficient pentru carcinoamele avansate de prostată.

Prin urmare, în ultimele două decenii, medicina cancerului s-a schimbat complet, trecând de la o strategie de tipul „o mărime se potrivește tuturor” la o abordare care vizează cu precizie caracteristicile tumorii. Aceste măsuri „precise” au dus la scăderea mortalității prin cancer cu aproximativ 2 % pe an, pentru prima dată în fiecare an începând din 2016.

Medicina de precizie în diagnosticarea și terapia cancerului la Clinica privată din Viena

La Clinica privată din Viena, suntem mândri să putem oferi pacienților noștri toate aceste metode – de la diagnostic complet la terapie – împreună cu partenerii noștri din cadrul Centrului Central European de Oncologie. Comitetele interdisciplinare periodice pentru tumori definesc terapia optimă – adică „precisă” – în funcție de caracteristicile tumorii.