Cancerul colorectal, cunoscut precum și cancer intestinal, cancer de colon sau cancer rectal, este boala care afectează colonul și rectul. Este a doua cauză principală de deces la femei, iar a treia pentru bărbați, „numărul cazurilor descoperite anual ajungând la 4.496 respectiv 5.760”, potrivit Centrului Oncologic.ro.
Cu toate acestea, datorită progreselor în tehnicile de screening și îmbunătățirea tratamentelor, rata mortalității cauzată de cancerul colorectal a scăzut. Află de la domnul doctor Alexis Freitas, medic specialist chirurgie abdominală și rectală la Wiener Privatklinik din Viena, care sunt factorii de risc, simptomele și metodele de tratare a cancerului colorectal.
Se pare că „principalii factori de risc pentru dezvoltarea cancerului colorectal sunt sedentarismul, supraponderalitatea, fumatul, alimentația scăzută în fibre, alcoolul, carnea roșie, consumul scăzut de fructe și legume, factorii genetici”, spune Alexis Freitas, medic specializat în chirurgie abdominală și rectală.
Semnele date de cancerul colorectal pot fi confundate cu ale altei afecțiuni. De ce spun asta? Ei bine, cele două simptome care dau de gol acest tip de cancer sunt prezența sângelui în scaun și durerea abdominală, care apar în stadiile avansate. Așa cum spuneam mai devreme, aceste semne pot fi înșelătoare. Însă, oricine se confruntă cu ele, trebuie să meargă la un control medical. Nu trebuie trecută cu vederea nici durerea abdominală, indiferent dacă este o durere ușoară sau greu de suportat. Ea poate ascunde grave probleme de sănătate.
„Depinde foarte mult de țară și dacă au fost făcute analize de prevenire (colonoscopie), în cel mai bun caz. Cancerul colorectal este depistat cel mai frecvent în stadiu incipient, până la carcinom cu metastaze”, afirmă dl. Dr. Alexis Freitas, medic specializat în chirurgie abdominală și rectală, de la Wiener PrivatKlinik.
Înainte de a pune diagnosticul de cancer colorectal, noi recomandată ca analize principale colonoscopia, CT/RMN (dacă colonoscopia nu este posibilă), teste histopatologice, teste de sânge și de scaun. Acestea sunt principalele analize care pot constata prezența cancerului colorectal.
Singura modalitate prin care poate fi redus sau prevenit riscul de cancer coloectal este controlul anual. „După 50 de ani este recomandată colonoscopia, la fiecare 5 ani, în funcție de factorii de risc”, afirmă specialistul.
La fel ca în cazul altor tipuri de cancer, sunt tratamente care pot trata sau menține sub control boala. „Printre cele mai frecvente se numără: polipectomia endoscopică în stadii foarte timpurii; chirurgia (chirurgie laparoscopică cu incizie unică, chirurgie laparoscopică, chirurgie convențională); radioterapia și chimioterapia”, afirmă dl. Dr. Alexis Freitas, medic specializat în chirurgie abdominală și rectală la Wiener PrivatKlinik. Ele sunt recomandate pacienților în funcție de cât de avansat este cancerul colorectal.
Cancerul colorectal este o formă de cancer gravă și frecventă, iar simptomele ei nu trebuie trecute cu vederea. Programează-te imediat la un control medical dacă nu te simți bine.
Testul Stockholm3, bazat pe un set amplu de date colectate de la aproape 60.000 de bărbați – cel mai mare set de date de acest tip – stabilește un nou standard în diagnosticarea cancerului de prostată, contribuind semnificativ la creșterea ratelor de vindecare și la îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Ce rol joacă radioterapia în tratamentul cancerelor feminine și în ce cazuri este recomandată? Dr. Alina Sturdza: Radioterapia are un rol curativ în cancerul de col uterin, ceea ce înseamnă că în stadii avansate cancerul de col uterin poate fi tratat nu numai cu radiochimioterapie, ci acum și cu imunoterapie, inclusiv terapie externă și brahiterapie.
În cazul transplantului pulmonar, rata de supraviețuire la un an a crescut cu 92% la pacienții care aveau un procent de supraviețuire de 20% înainte de transplant.
Tumorile de cap și gât sunt, în majoritate maligne, și își au originea în mucoasa căilor aerodigestive superioare. Acestea se dezvoltă frecvent în cavitatea bucală, orofaringe și amigdale, dar apar și în faringe și laringe.
