Imunoterapia: Cum antrenează sistemul imunitar să elimine tumorile

Imunoterapia a devenit una dintre cele mai importante inovații în tratamentul cancerului din ultimele două decenii. De la o terapie experimentală, folosită inițial în studii clinice restrânse, a ajuns astăzi o opțiune esențială în oncologie la nivel global. Principiul ei este diferit de al tratamentelor clasice: nu atacă direct tumora, ci stimulează sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele canceroase.

Deși rezultatele pot fi spectaculoase în anumite tipuri de cancer, un studiu publicat recent în Annals of Oncology atrage atenția asupra limitărilor reale ale imunoterapiei. Eficiența variază mult de la un pacient la altul, iar riscurile pot fi semnificative atunci când tratamentul nu este corect indicat. Printre co-autorii analizei se află Prof. Dr. Christoph Zielinski, unul dintre cei mai respectați oncologi din Europa și director medical al spitalului Wiener Privatklinik (WPK) din Viena.

Cum funcționează imunoterapia

Spre deosebire de chimioterapie sau radioterapie, imunoterapia acționează indirect. Obiectivul ei este de a „reactiva” sistemul imunitar, astfel încât acesta să își recapete capacitatea naturală de a elimina celulele tumorale.

Mecanismul principal: inhibitorii punctelor de control imun

În mod normal, tumorile reușesc să blocheze răspunsul imun. Inhibitorii punctelor de control:

• „ridică frânele” sistemului imunitar
• permit limfocitelor T să recunoască din nou tumora
• reactivează răspunsul imun antitumoral

Această categorie de tratamente a schimbat radical prognosticul în:

• melanom
• cancer pulmonar non-microcelular
• cancer de vezică urinară
• carcinom renal
• unele limfoame

În aceste situații, imunoterapia a dus la remisie completă sau la prelungirea supraviețuirii cu luni sau chiar ani.

Limitările imunoterapiei: De ce nu funcționează la toți pacienții

Doar un procent din pacienți răspund eficient la imunoterapie. Motivul este legat de particularitățile biologice ale tumorii și ale sistemului imunitar.

Reacții adverse posibile

Imunoterapia poate declanșa reacții autoimune severe, precum:

• pneumonită (inflamație pulmonară)
• colită (inflamație intestinală)
• hepatită autoimună
• tiroidită, hipofizită

Aceste efecte secundare pot necesita tratament imunosupresor sau chiar oprirea definitivă a terapiei.

Raportul risc–beneficiu în imunoterapie

Analiza publicată în Annals of Oncology subliniază faptul că multe imunoterapii au fost aprobate pe baza unor rezultate promițătoare din studii clinice, însă eficiența reală – observată în practica medicală – este adesea mai modestă.

Problema majoră: utilizarea imunoterapiei fără indicație clară

Unii pacienți primesc imunoterapie fără o justificare biologică adecvată, ceea ce poate duce la:

• lipsa unui răspuns terapeutic
• întârzieri în aplicarea altor tratamente eficiente
• toxicitate inutilă
• costuri ridicate

„În oncologie, nu este suficient ca un tratament să fie nou. Trebuie să fie potrivit pacientului”, explică Prof. Dr. Christoph Zielinski.

Biomarkerii care prezic răspunsul la imunoterapie

Pentru a alege corect pacienții eligibili, specialiștii recomandă evaluarea unor biomarkeri esențiali:

• Expresia PD-L1
• Instabilitatea microsatelitară (MSI-H)
• Tumor Mutational Burden (TMB)
• Limfocitele infiltrative din microambientul tumoral

Acești indicatori permit identificarea pacienților care pot beneficia real de imunoterapie și ajută la evitarea tratamentelor nejustificate.

Imunoterapia reprezintă un progres major în oncologie, însă eficiența ei depinde strict de selecția corectă a pacienților și de evaluarea detaliată a tumorii. O abordare personalizată, multidisciplinară și bazată pe biomarkeri este esențială pentru obținerea rezultatelor optime.

Imunoterapia este valoroasă, dar nu universală

Imunoterapia nu este un panaceu, dar poate salva vieți – atunci când este aplicată corect, în centre specializate și cu expertiză avansată.

Acest interviu a fost publicat în FarmaciaTa.ro .

Credit foto: Freepik.com