Chirurgia nervilor periferici la Centrul Millesi: de la reconstrucția nervilor la microchirurgia limfatică

Leziunile nervilor periferici pot afecta mult mai mult decât sensibilitatea unei anumite zone. Atunci când un nerv este secționat, comprimat sau grav traumatizat, pot apărea durere, amorțeală, slăbiciune musculară și pierderea unor funcții esențiale ale mâinii, brațului sau piciorului. În cazurile complexe, recuperarea depinde de diagnosticul corect, momentul intervenției și de colaborarea dintre mai multe specialități medicale.

La Centrul Millesi din cadrul Wiener Privatklinik din Viena, chirurgia nervilor periferici este integrată cu chirurgia mâinii, chirurgia reconstructivă, microchirurgia și, mai recent, chirurgia sistemului limfatic. Centrul continuă activitatea începută de Prof. Hanno Millesi, unul dintre pionierii chirurgiei moderne a nervilor periferici, și este coordonat în prezent de Univ.-Prof. Dr. Robert Schmidhammer, specialist în chirurgie traumatologică și chirurgie a nervilor periferici.

Ce sunt nervii periferici și de ce recuperarea lor este atât de importantă?

Nervii periferici fac legătura dintre sistemul nervos central și restul organismului. Ei transmit către mușchi comenzile necesare mișcării și, în sens invers, duc spre creier informații despre atingere, temperatură, durere sau poziția unei articulații.

De aceea, o leziune nervoasă poate produce simultan probleme motorii și senzitive. Pacientul poate pierde forță într-o mână, poate avea dificultăți în executarea mișcărilor fine sau poate simți amorțeală, furnicături ori durere persistentă.

Un element important este propriocepția, adică abilitatea organismului de a percepe poziția propriilor membre și articulații fără a le privi. Recuperarea acestei funcții poate fi esențială pentru mers, echilibru sau folosirea naturală a mâinii.

Nervii nu se comportă însă precum osul sau pielea. Regenerarea nervoasă este lentă, iar rezultatul depinde de localizarea și severitatea leziunii, de timpul trecut de la traumatism, de vârsta pacientului și de structurile musculare care trebuie reinervate. Tocmai de aceea, în traumatismele nervoase importante, evaluarea specializată nu ar trebui amânată inutil.

Ce afecțiuni sunt tratate la Centrul Millesi?

Conceptul medical al Centrului Millesi acoperă atât traumatismele nervilor periferici, cât și situațiile în care reconstrucția este necesară pentru redobândirea funcției.

Activitatea centrului include leziuni ale nervilor periferici, leziuni ale plexului brahial, reconstrucții nervoase complexe, grefe și transferuri nervoase, chirurgie a mâinii, anumite sindroame dureroase asociate afectării nervilor, microchirurgie reconstructivă și chirurgie limfatică. WPK descrie centrul ca fiind dedicat diagnosticului, tratamentului chirurgical și recuperării în patologia nervilor periferici.

Important este că nu orice afectare nervoasă necesită automat o operație. Stabilirea conduitei începe cu localizarea leziunii, evaluarea funcției motorii și senzitive și analiza potențialului de recuperare. În anumite situații se poate recomanda monitorizare și recuperare, în timp ce alte leziuni necesită reconstrucție chirurgicală.

Ce este plexul brahial și de ce leziunile sale pot fi complexe?

Plexul brahial este o rețea de nervi care asigură o mare parte din controlul motor și senzitiv al umărului, brațului, antebrațului și mâinii. Din acest motiv, traumatismele severe ale plexului brahial pot afecta simultan mai multe funcții.

În funcție de localizarea și amploarea leziunii, pacientul poate avea dificultăți în ridicarea brațului, flexia cotului, mișcarea mâinii sau degetelor, dar și modificări ale sensibilității.

În cazurile complexe, reconstrucția poate presupune combinarea mai multor proceduri. Chirurgul poate analiza posibilitatea unei suturi nervoase directe, a unei grefe nervoase sau a unui transfer nervos, prin care o structură nervoasă funcțională este utilizată pentru a reda o anumită funcție unei zone afectate.

Alegerea metodei depinde de anatomia leziunii și de particularitățile fiecărui caz, motiv pentru care două traumatisme aparent similare nu au neapărat aceeași indicație terapeutică.

De ce chirurgia nervilor periferici necesită o abordare multidisciplinară?

În leziunile complexe, nervul este rareori singura structură afectată. Un traumatism poate implica simultan oase, tendoane, mușchi, vase de sânge și țesuturi moi.

Din acest motiv, Centrul Millesi utilizează un model de lucru multidisciplinar, în care perspectiva chirurgiei traumatologice este completată de chirurgia plastică și reconstructivă, microchirurgie și alte specialități necesare cazului. Materialul original al centrului descrie această colaborare ca fiind una dintre componentele esențiale ale strategiei terapeutice.

Prof. Robert Schmidhammer rezumă principiul prin ideea că specialități diferite aduc perspective diferite asupra aceluiași caz. Pentru pacient, beneficiul este posibilitatea de a construi tratamentul în jurul funcției care trebuie recuperată, nu doar în jurul unei singure structuri anatomice.

Cazul care a orientat cariera Prof. Robert Schmidhammer către chirurgia nervilor

Interesul Prof. Robert Schmidhammer pentru chirurgia nervilor periferici a fost influențat decisiv de un caz medical neobișnuit din perioada în care lucra în Leeds.

Un muncitor feroviar suferise amputarea traumatică a ambelor gambe după un accident. Două echipe de microchirurgie au lucrat simultan pentru replantarea membrelor. Intervenția a fost urmată de o recuperare remarcabilă, iar după aproximativ opt luni pacientul revenise la serviciu, potrivit relatării Prof. Schmidhammer din materialul original.

Ceea ce l-a impresionat nu a fost doar reconstrucția oaselor, vaselor de sânge sau tendoanelor, ci faptul că pacientul își recăpătase sensibilitatea și propriocepția.

Această experiență i-a schimbat perspectiva asupra chirurgiei reconstructive: succesul funcțional al unei intervenții depinde în mare măsură de capacitatea sistemului nervos de a restabili comunicarea dintre creier și membrul reconstruit.

Prof. Hanno Millesi și dezvoltarea reconstrucției moderne a nervilor

Numele Prof. Hanno Millesi este strâns legat de dezvoltarea chirurgiei moderne a nervilor periferici. Activitatea sa de cercetare și tehnicile dezvoltate în Viena au contribuit la schimbarea modului în care sunt abordate defectele nervoase, în special atunci când între cele două capete ale unui nerv lezat există o distanță care nu permite sutura directă.

Una dintre contribuțiile importante a fost dezvoltarea și standardizarea tehnicilor de grefare nervoasă, prin care defectul poate fi reconstruit folosind un segment nervos adecvat.

Noile concepte au fost inițial privite cu scepticism de o parte a comunității chirurgicale, însă rezultatele clinice prezentate de Millesi au contribuit treptat la acceptarea și dezvoltarea acestor metode.

Prof. Millesi și Prof. Schmidhammer au înființat împreună Centrul Millesi în 2004. În anii următori au colaborat atât clinic, cât și în cadrul congreselor internaționale dedicate chirurgiei nervilor. Ulterior, Prof. Millesi i-a transferat progresiv activitatea operatorie Prof. Schmidhammer, care conduce astăzi centrul.

Cum se reconstruiește un nerv periferic?

Nu există o singură tehnică potrivită tuturor leziunilor. Strategia chirurgicală este stabilită după evaluarea tipului leziunii și a distanței dintre nerv și structura pe care acesta trebuie să o reinereveze.

Atunci când capetele nervului pot fi apropiate fără tensiune excesivă, poate fi posibilă o reconstrucție directă. Dacă există un defect între acestea, chirurgul poate lua în calcul o grefă nervoasă. În alte situații se poate realiza un transfer nervos, în care o ramură nervoasă funcțională este redirecționată pentru a ajuta la recuperarea unei funcții prioritare.

Aceste proceduri sunt realizate la scară foarte mică și pot necesita tehnici de microchirurgie. WPK utilizează inclusiv tehnologii de vizualizare cu rezoluție ridicată pentru intervențiile asupra nervilor și pentru anumite proceduri supermicrochirurgicale.

Scopul nu este doar reconstrucția anatomică a nervului, ci obținerea unei recuperări funcționale cât mai bune, în limitele permise de leziune.

De ce contează momentul evaluării și recuperarea după operație?

În chirurgia nervilor periferici, timpul poate avea un rol important. După o leziune severă, mușchii care nu mai primesc semnale nervoase suferă modificări progresive, iar distanța pe care fibrele nervoase trebuie să o parcurgă până la țesutul-țintă influențează durata recuperării.

Aceasta nu înseamnă că există un termen unic aplicabil tuturor pacienților. O leziune recentă, o compresie cronică și o leziune de plex brahial necesită evaluări diferite. Indicația trebuie stabilită individual de medic după examinarea pacientului și analiza investigațiilor disponibile.

Recuperarea continuă și după intervenția chirurgicală. Fizioterapia, terapia funcțională și reeducarea mișcărilor contribuie la integrarea funcției recuperate. Materialele WPK descriu diagnosticul, intervenția și reabilitarea neurologică drept componente ale aceluiași parcurs terapeutic.

De la chirurgia nervilor la chirurgia limfatică

O altă direcție dezvoltată în cadrul Centrului Millesi este chirurgia reconstructivă a sistemului limfatic, coordonată în această arie de Dr. Savas Tsolakidis, specialist în chirurgie plastică și reconstructivă, chirurgie a nervilor periferici și chirurgie limfatică.

Limfedemul apare atunci când sistemul limfatic nu mai poate transporta eficient lichidul limfatic, ceea ce determină acumularea acestuia în țesuturi. Pot apărea umflarea unui membru, senzație de greutate sau tensiune, disconfort, reducerea mobilității și infecții recurente.

Afecțiunea poate fi congenitală, dar în Europa este întâlnită frecvent și ca formă secundară, inclusiv după intervenții oncologice, îndepărtarea ganglionilor limfatici sau radioterapie. WPK a publicat în 2026 informații dedicate limfedemului după tratamente oncologice, subliniind importanța recunoașterii simptomelor și a evaluării precoce.

Cum este evaluat limfedemul înaintea unei intervenții?

Evaluarea începe cu examenul clinic, dar pentru planificarea tratamentului pot fi necesare investigații specifice.

La Centrul Millesi sunt utilizate, în funcție de caz, limfoscintigrafia, ecografia de înaltă rezoluție și alte metode imagistice ale sistemului limfatic. Înaintea anumitor proceduri reconstructive poate fi utilizată și limfografia cu verde de indocianină – ICG, care permite vizualizarea traseelor limfatice funcționale.

Rezultatele acestor investigații ajută chirurgul să determine dacă există vase limfatice care pot fi utilizate pentru reconstrucție și ce tehnică ar putea fi potrivită.

Ce presupune supermicrochirurgia limfatică?

Supermicrochirurgia extinde principiile microchirurgiei către structuri cu diametre foarte mici. În chirurgia limfatică, una dintre procedurile utilizate este anastomoza limfatico-venoasă (LVA).

În cadrul acesteia, vase limfatice foarte fine sunt conectate la vene superficiale pentru a crea o nouă cale prin care lichidul limfatic se poate drena.

O altă opțiune în anumite cazuri este transferul de ganglioni limfatici vascularizați, procedură prin care țesut limfatic funcțional este transferat într-o regiune afectată și conectat microvascular.

Aceste intervenții nu sunt potrivite automat pentru orice pacient cu limfedem. Stadiul bolii, anatomia sistemului limfatic, tratamentele anterioare și starea generală a pacientului influențează alegerea strategiei. Terapia conservatoare, inclusiv drenajul limfatic, compresia și exercițiul, continuă să aibă un rol important în managementul bolii.

Chirurgia reconstructivă înseamnă mai mult decât intervenția propriu-zisă

Atât în chirurgia nervilor periferici, cât și în chirurgia limfatică, rezultatul depinde de mai mult decât tehnica operatorie.

Evaluarea corectă a cazului, selecția pacientului, momentul intervenției, experiența echipei și recuperarea ulterioară fac parte din același proces. Acesta este și motivul pentru care Centrul Millesi reunește competențe din chirurgie traumatologică, chirurgie plastică și reconstructivă, microchirurgie și recuperare.

La mai mult de două decenii de la înființarea sa, centrul continuă direcția inițiată de Prof. Hanno Millesi, integrând tehnicile de reconstrucție nervoasă cu proceduri microchirurgicale și supermicrochirurgicale actuale.

Pentru pacienții din România care analizează un tratament la Viena, Wiener Privatklinik oferă și servicii pentru pacienți internaționali, inclusiv comunicare în limba română și asistență pentru coordonarea parcursului medical.

O evaluare de specialitate poate fi utilă mai ales în cazul unei leziuni nervoase complexe, al unei afectări de plex brahial, al durerii persistente asociate unei leziuni nervoase sau atunci când este necesară o a doua opinie înaintea unei intervenții reconstructive.

Notă medicală: Informațiile din acest articol au scop educațional și nu înlocuiesc consultația, diagnosticul sau recomandarea individuală a unui medic.

Acest interviu a fost publicat în RomaniaJournal.ro

Întrebări frecvente despre chirurgia nervilor periferici

Ce este chirurgia nervilor periferici?

Chirurgia nervilor periferici este domeniul chirurgical care tratează anumite leziuni, compresii și defecte ale nervilor aflați în afara creierului și măduvei spinării. În funcție de problemă, tratamentul poate include eliberarea unui nerv comprimat, sutură directă, grefă nervoasă, transfer nervos sau alte proceduri reconstructive. Nu toate leziunile necesită operație, iar indicația se stabilește după evaluarea specializată.

Ce simptome pot indica o leziune a unui nerv periferic?

O afectare nervoasă poate determina amorțeală, furnicături, pierderea sensibilității, durere de tip arsură sau șoc electric, slăbiciune musculară și dificultăți în executarea anumitor mișcări. După un traumatism, apariția unei pierderi de forță sau sensibilitate justifică evaluarea medicală, în special dacă simptomele persistă sau se agravează.

Când trebuie evaluată o leziune de plex brahial?

O leziune de plex brahial ar trebui evaluată cât mai curând după un traumatism important care produce slăbiciune, paralizie, pierderea sensibilității sau durere la nivelul umărului și membrului superior. Momentul tratamentului depinde însă de tipul și severitatea leziunii, astfel încât indicația chirurgicală nu poate fi stabilită numai pe baza simptomelor.

Care este diferența dintre o grefă nervoasă și un transfer nervos?

Grefa nervoasă este utilizată pentru a crea o punte între două segmente ale unui nerv atunci când acestea nu pot fi suturate direct. Transferul nervos presupune conectarea unei ramuri nervoase funcționale la un nerv afectat pentru a încerca recuperarea unei funcții prioritare. Alegerea metodei depinde de anatomia și vechimea leziunii.

Cât durează recuperarea după chirurgia unui nerv periferic?

Recuperarea poate dura luni și variază considerabil de la un pacient la altul, deoarece fibrele nervoase se regenerează lent. Durata este influențată de locul leziunii, distanța până la mușchiul care trebuie reinervat, vârsta pacientului, severitatea traumatismului și tipul intervenției. Recuperarea funcțională și fizioterapia sunt de obicei componente importante ale tratamentului.

Poate limfedemul fi tratat chirurgical?

Pentru anumiți pacienți, chirurgia reconstructivă limfatică poate reprezenta una dintre opțiunile terapeutice. Procedurile pot include anastomoze limfatico-venoase sau, în anumite situații, transfer de ganglioni limfatici. Indicația depinde de stadiul limfedemului și de rezultatele investigațiilor sistemului limfatic; tratamentul conservator rămâne important și poate fi asociat chirurgiei.