Medicină Cardiovasculară

Cu inima și reglarea funcțiilor cardiace se ocupă cardiologia. În prezent, acest domeniu al medicinei interne pune un instrumentar larg la dispoziție pentru examinarea cardiacă și pentru diagnosticarea anomaliilor cardiace și a bolilor de inimă.
Examenele cardiace sunt necesare pentru tratarea bolilor congenitale sau dobândite ale inimii, ale sistemului circulator, ale vaselor de sânge din preajma inimii și ale pericardului.
Printre cele mai cunoscute forme ale examenului cardiac, pe lângă ECG, se numără mai ales ecocardiograma transtoracică, cateterismul cardiac și scintigrafia miocardică.

• ECGul (electrocardiograma) înregistrează la fiecare bătaie a inimii impulsurile electrice transmise de către mușchiul cardiac. Reprezentarea grafică a acestor impulsuri poate semnala abateri de la funcția normală și oferi în timp de câteva minute și fără mult efort informații despre boli ale inimii sau tulburări ale ritmului cardiac. Alte metode de examinare mai intensivă sunt electrocardiograma cu monitor Holter și electrocardiograma de încărcare, precum și spiroergometria, care pe lângă analizarea funcției inimii controlează și căile respiratorii.
• Ecocardiograma face vizibile structurile inimii (de exemplu mușchiul cardiac, valvele cardiace) cu ajutorul ultrasunetelor. Prin intermediul acesteia se realizează reprezentarea grafică a bolilor de inimă (leziuni ale valvelor cardiace, îmbolnăviri ale mușchilor, cicatrice) precum și determinarea gradului de tulburare a funcțiilor cardiace.
• Investigarea prin cateterism cardiac permite identificarea și clarificarea unei presupuse îngustări a vaselor coronare, a unei slăbiciuni a funcției de pompare a mușchiului cardiac cu cauze necunoscute sau a unei leziuni a valvelor cardiace (valvulare). În acest proces se introduce în urma unei anestezii locale un tub subțire, așa-numitul cateter, prin vena aortă spre inimă și cu ajutorul unei substanțe de contrast, vasele coronare devin vizibile sub fluoroscopie.
• Scintigrafia miocardică este un examen cardiac pentru controlarea circulației sangvine, vitalității și funcției cardiace a mușchiului inimii (miocardului) prin utilizarea substanțelor de contrast. Se practică în general atunci când există suspiciunea unei posibile boli coronariene sau în controalele post-operatorii.

Sub denumirea colectivă de afecțiuni vasculare se înțeleg modificările patologice ale vaselor de sânge sau ale vaselor limfatice. Acestea au cauze și forme multiple, dar și consecințe diferite și adesea periculoase.

• Cea mai răspândită formă de examinare a vaselor este angiografia. Aceasta se aplică la toate vasele umplute cu lichid (artere, vene și vase limfatice). O examinare a vaselor se efectuează prin introducerea unei substanțe de contrast în vasul care urmează a fi examinat, pentru a putea efectua radiografii ale acestuia.
• Angiografia coronariană se ocupă cu examinarea vaselor coronare.
• Angiografia venoasă se mai numește și flebografie și se aplică cel mai des în cazul problemelor cu venele din gambă.

Aceste examinări se realizează în general fără dureri și permit diagnosticarea malformațiilor, ocluziilor (înfundăturilor) și defectelor vasculare.

Afecțiunile vasculare pot afecta arterele care pornesc de la inimă, arterele care duc spre inimă, venele sau vasele limfatice.

Cele mai răspândite afecțiuni vasculare sunt arteroscleroza și angiopatia diabetică, care apar în combinație cu diabetul pancreatic (diabetul zaharat), provocând în consecință nenumărate și diverse probleme, precum retinopatia, glomeruloscleroza sau neuropatia.

• Când se vorbește de afecțiunile vasculare arteriale, în nouă din zece cazuri este vorba de arterioscleroză, care conduce la îngustarea (stenoza) sau înfundarea vaselor de sânge. Foarte frecvente și cu urmări grave sunt boala arterială periferică (BAP) a arterelor bazinului și ale membrelor inferioare, îngustarea arterelor carotide, a arterelor renale și a arterelor mezenterice. Pe lângă aceste stenoze, arterioscleroza cauzează și slăbirea structurii pereților vasculari și dilatarea vaselor de sânge, dând naștere așa-numitelor anevrisme, care pot conduce la ruperea pereților vasculari sau la formarea unei embolii.
• Printe cele mai frecvente afecțiuni vasculare venoase se numără varicele, adesea moștenite ereditar, insuficiența venoasă cronică, cauzată de o slăbiciune congenitală a sistemului venos profund și tromboza venoasă. Din cauza varicelor sau și în urma manifestării simptomatice a unei alte boli latente se pot forma infecții sau cheaguri în venele de suprafață, care se numesc tromboflebite.
• Afecțiuni ale vaselor limfatice sunt edemul limfatic primar și edemul limfatic secundar. Primul este în general cauzat de o slăbiciune moștenită ereditar sau de aplazia căilor limfatice și se manifestă de obicei la vârste cuprinse între 30 și 40 de ani. Al doilea apare drept urmare a unei alte boli, care la rândul ei dăunează drenajului limfatic.
• Angiodisplazia este malformația vaselor de sânge precum arterele, venele sau vasele limfatice, care pot apărea sub forma unor simptome de o enormă complexitate și varietate.

Domeniul special al medicinei interne, care se ocupă cu suma afecțiunilor vasculare, se numește angiologie. Datorită varietății simptomelor, cauzelor bolilor și a tratamentelor necesare, acest domeniu interferează adesea cu alte specialități medicale: spre exemplu, bolile vaselor coronare țin de domeniul cardiologiei; cu afecțiunile vasculare, care afectează sistemul nervos central, se ocupa și neurologii și neurochirurgii; tratarea afecțiunilor sistemului venos și a vaselor limfatice se suprapune cu dermatologia și cu flebologia. Chirurgia

În general, când este vorba de tratarea simptomelor angiologice, este necesară cooperarea medicilor din domenii diferite de specialitate. Acesta este punctul forte al spitalului Wiener Privatklinik, care reunește cele mai vaste cunoștiințe din toate domeniile de specialitate în cadrul centrelor sale de competență.

Inima este un mecanism complex, care se poate îmbolnăvi din motivele și sub formele cele mai diferite. Cele mai frecvente boli și anomalii cardiace, care se tratează în Centrul de Competență în Medicină Cardiovasculară din cadrul spitalului Wiener Privatklinik, sunt:

Boli coronariene

Acestea se numără printre cele mai frecvente boli cardiace din țările dezvoltate. Pe lângă tratamentul medicamentos stau la dispoziție o serie de intervenții chirurgicale, în special operația de bypass coronarian precum și intervenția minim invazivă prin dilatarea cu sondă cu balon, care se practică astăzi cel mai mult în cadrul operației de implantare de stent coronarian.

Insuficiența cardiacă

Insuficiența cardiacă reprezintă incapabilitatea patologică a inimii să pompeze cantitatea de sânge necesară organismului, fără a ridica tensiunea cardiacă în atrii inimii. Aici însă trebuie precizat faptul că este vorba mai mult de o anomalie cardiacă și nu neapărat de insuficiență cardiacă, deoarece nu doar o funcție de pompare slăbită din cauze patologice, ci și o umplere dereglată cu sânge a inimii, cu tot cu o funcție de pompare neafectată, poate conduce la insuficiență cardiacă.
Există insuficiență cardiacă acută și insuficiență cardiacă cronică.

• Insuficiența cardiacă acută se dezvoltă în decursul câtorva ore sau zile din cauza tulburărilor contracțiilor cardiace sau de ritm cardiac. Alte posibile cauze pot fi un defect mecanic al umplerii ventriculare, insuficiențe valvulare, cardiomiopatii acute, embolii pulmonare sau infarctul miocardic.
• Insuficiența cardiacă cronică se dezvoltă de-a lungul a luni sau ani de zile, adesea fără a prezenta simptome evidente, deoarece organismul compensează lipsa printr-un puls ridicat, prin îngroșarea mușchiului cardiac, prin îngustarea vaselor sangvine sau prin mărirea volumului de sânge. De abia într-un stadiu înaintat se ajunge la acumularea patologică de lichid (edeme) și la respirația grea (dispnee).

Pe cât de multiple sunt cauzele, pe atât și metodele de tratare ale acestora, iar în acest caz se dovedește avantajul colaborării între diverșii specialiști din diferite domenii ai spitalului Wiener Privatklinik.

Tulburări de ritm cardiac

Pe locul al treilea al celor mai frecvente probleme ale cardiologiei moderne se află tulburarea de ritm cardiac, cel mai des întâlnită sub forma de fibrilație atrială, tahicardie ventriculară și fibrilație ventriculară.

Acestea sunt defecte ale bătăilor inimii, provocate de procese neregulate care formează și conduc excitația înspre mușchiul cardiac. Cauzele pot fi congenitale sau dobândite.

Pentru identificarea diferitelor feluri și forme de tulburări de ritm cardiac se face testul ECG (electrocardiograma) – iar aici se recomandă mai ales ECGul cu monitor Holter. În caz de incertitudine și după caz, va fi necesară realizarea unui așa-numit studiu electrofiziologic cardiac.

Nu toate tulburările de ritm cardiac necesită o terapie. Acolo unde aceasta este însă indicată, se vor administra medicamente cu efect de reglare sau stabilizare a ritmului cardiac prin implantarea unui stimulator cardiac sau a unui defibrillator implantabil (ICD), prin intermediul unui cateterism cardiac sau a unei operații de bypass.