CENTRUL DE COMPETENŢĂ ÎN MEDICINĂ OSTEOPATICĂ, TRATAMENTUL CONSERVATOR AL COLOANEI VERTEBRALE, FIZIOTERAPIE ȘI RECUPERARE

Conceptul de acupresură se orientează după metodele de terapie manuală și cele ale medicinei tradiționale chinezești.

Scopul masajului de acupresură este readucerea „fluxului de energie” perturbat al corpului uman din nou în stare de echilibru. Energia este absorbită din regiunile „cu multă energie“ și transferată în regiunile „cu puțină energie“.

Ceea ce este considerat drept factor de perturbare al fluxului de energie sunt cicatricele, fracturile vindecate, implanturile de metal sau tatuajele. Însă și alimentația obișnuită, factorii climatici, mediul social, problemele statice ale coloanei vertebrale și articulațiilor, precum și aspectele psihice sau emoționale pot cauza aceste perturbări.

În timpul tratamentului, terapeutul acționează prin masaj asupra „meridianelor” sau tratează punctele de acupunctură. Pentru aceasta, el întrebuințează bețișoare de metal cu ajutorul cărora masează meridianele și punctele de acupunctură.

Conform principiilor medicinei tradiționale chinezești, acupresura se aplică în tratamentul unui număr mare de boli, printre care tensionarea mușchilor, probleme ale coloanei vertebrale sau ale articulațiilor, boli reumatice, afecțiuni ale tractului gastro-intestinal, boli ale căilor respiratorii, afecțiuni ginecologice, migrene și tratarea cicatricelor rezultate în urma operațiilor.

Conform unei oferte de servicii medicale integrale, spitalul Wiener Privatklinik vă oferă tratamente cu acupresură la cele mai înalte standarde de calitate.

Reabilitarea respiratorie este o denumire pentru mai multe tratamente diferite.

Unul dintre ele este terapia respirației, deci reabilitarea pulmonară medicală. Aceasta se ocupă cu profilaxia și tratarea bolilor și tulburărilor funcționale ale plămânilor și aparatului vocal. Scopurile acesteia sunt prevenirea pneumoniilor, dizolvarea și transportarea mucozităților și stabilizarea sistemului bronhial, mai ales în cazul bolilor obstructive precum bronșită sau astm.

Și antrenarea respirației reprezintă o parte a reabilitării respiratorii. Aceasta reprezintă efectuarea de diferite exerciții de respirație pentru îmbunătățirea capacității respiratorii și  tonifierea musculaturii pectorale. În cadrul său se exersează tehnici pentru utilizarea mai frecventă a respirației de tip abdominal.

Cealaltă formă de tratament este cea a respirării, deci reabilitarea respiratorie ca și proces psihoterapeutic sau al culturii fizice medicale. Această metodă se bazează pe principiul că dintre toate funcțiile corpului omenesc, respirația se află în cea mai strânsă legătură cu toate celelalte nivele ale omului. Fiecare stimulare, provenită din interior sau din exterior, influențează felul și modul în care respirăm.

Cu ajutorul exercițiilor de respirație omul poate dobândi o stare de împlinire, relaxare și armonie completă.

Terapia cranio-sacrală este un domeniu al medicinei osteopatice.
Scopul tratamentului este asigurarea unui flux neperturbat al lichidului cefalorahidian de la craniu până la osul sacral al coloanei vertebrale.

Conceptul de terapie cranio-sacrală pornește de la premisa că circulația lichidului cefalorahidian se desfășoară la fiecare persoană într-un ritm propriu, și anume după pulsul craniosacral.
Tulburările frecvenței acestui puls pot apărea spre exemplu din cauza indurațiilor nodulare în țesutul muscular, traumelor, operațiilor sau stresului.

În cadrul terapiei cranio-sacrale terapeutul se așează lângă capul pacientului și tastează prin mișcări încete și ritmice oasele craniului. În cele din urmă oasele vor fi împinse ușor unul spre altul, ceea ce poate crea o relaxare profundă. Aceste mișcări ritmice se vor repeta și la coloana vertebrală.

Printre bolile la care se poate aplica această metodă se numără bolile aparatului locomotor, durerile cronice, bolile neurologice precum migrenele, cefaleele vasomotorii, amețelile și tinitusul, dar și depresiile și bolile de anxietate.

Electroterapia este denumirea folosită pentru aplicarea curentului electric în terapia fizică.

Electroterapia cuprinde tratamente cu curent continuu (galvanoterapia) și curent alternativ de frecvențe diferite, precum electromiostimularea cu frecvență joasă, terapia cu curent de medie frecvență și terapia cu curent de înaltă frecvență.

Câmpurile electromagnetice aplicate produc efecte fizice în organism, precum încălzirea locală și/sau efecte biologice, precum declanșarea potențialelor de acțiune. Printre efectele acestei terapii se numără ameliorarea durerilor, îmbunătățirea funcționării mușchilor și articulațiilor precum și îmbunătățirea circulației sangvine în țesuturi.

• Galvanoterapia cu curent continuu se aplică în general datorită efectului său ameliorator extensiv, și anume în cazul nevralgiilor sciatice, nevralgiilor cervicale și altor nevralgii.
• Electromiostimularea de joasă frecvență se aplică pentru stimularea locală a nervilor și mușchilor.
• O formă aparte este stimularea electrică transcutanată a nervilor (TENS), care se aplică în cazul mai multor forme de dureri precum durerile cauzate de tumori, durerile cronice degenerative ale coloanei vertebrale, ale sindroamelor de compresie nervoasă și durerile fantomă în urma paraliziei membrelor inferioare sau amputărilor.
• Electroterapia de medie frecvență se aplică pentru stimularea mușchilor în cazul neuropatiilor periferice, miopatiilor primare și periartropatiilor.

Terapiile cu curent de înaltă frecvență produc doar un efect local de încălzire la nivelul diferitelor straturi de țesut (aceasta depinde în funcție de procedură), și se aplică foarte des în cazul artrozelor, poliartritei cronice (reumatoide) sau stimulărilor miotendinoase și periostale.

Electroterapia se aplică în general sub forma unei terapii suplimentare în cadrul mai multor metode fizioterapeutice și medicamentoase mai ample de tratament. Multe metode de electroterapie sunt urmate adesea de un post-tratament fizioterapeutic, de masaje sau de exerciții de întindere a mușchilor.

Masajul este unul dintre cele mai vechi mijloace de vindecare ale omenirii. Masajul terapeutic tratează pielea, țesuturile adipoase și musculatura, care sunt stimulate prin efectuarea de extensii, întinderea țesuturilor și aplicarea de presiune. Efectul masajului terapeutic se răsfrânge de la partea corpului tratată nu numai asupra întregului organism, ci și asupra psihicului.

Gimnastica medicală sau cultura fizică medicală este un tratament prescris de către medic, al cărui scop este să mențină sau să redea pacienților capacitatea de mobilitate și de funcționare fizică și psihică, care au fost afectate de boli, accidente, defecte congenitale sau de diferite acțiuni cotidiene efectuate greșit.

Gimnastica medicală poate ameliora durerile, reda posibilitatea de a efectua din nou anumite combinații de mișcări sau antrena anumite funcții suplinitoare, echilibra raportul de forțe dezechilibrat al mușchilor și sprijini dezvoltarea fiziologică la copii.

Cu scopul de a oferi ajutor pentru a se ajuta pe sine, această terapie reprezintă un instrument cu care pacienții își pot stimula, promova în mod activ și fără alt ajutor procesul de vindecare, prevenind astfel apariția unor noi probleme de sănătate. Principiul cunoscut din antichitate, conform căruia natura deține o forță proprie de vindecare, se reflectează în terapia modernă de gimnastică corectivă, care este menită să trezească și să stimuleze forțele proprii de vindecare ale corpului.

Obiectivele culturii fizice medicale depind de vârsta și starea generală de sănătate a pacientului, de necesitățile sale individuale în viața de zi cu zi, de simptomele de boală și de evoluția acesteia.

Terapia de gimnastică corectivă găsește în spitalul Wiener Privatklinik foarte multe domenii de aplicare. Cel mai adesea este prescrisă în cazurile de intervenții conservative și operatorii ortopedice, în medicina sportivă, în neurologie (mai ales în cadrul terapiei de recuperare după un atac cerebral), în terapia pentru combaterea durerilor și în ginecologie (de exemplu pe parcursul sarcinii), dar tot mai adesea și în medicina internă în tratamentul tulburărilor funcționale ale căilor respiratorii, ale sistemului vascular și celui cardiovascular, precum și în tratamentul tulburărilor psihosomatice și în medicina preventivă, drept metodă profilactică împotriva bolilor, tulburărilor funcționale și factorilor de risc.

Masajul este unul dintre cele mei vechi mijloace de vindecare ale omenirii. Masajul terapeutic tratează pielea, țesuturile adipoase și musculatura, care sunt stimulate prin efectuarea de extensii, întinderea țesuturilor și aplicarea de presiune. Efectul masajului terapeutic se răsfrânge de la partea corpului tratată nu numai asupra întregului organism ci și asupra psihicului.

Simptomele tipice care indică necesitatea unui masaj terapeutic sunt indurațiile nodulare dureroase în țesutul muscular, nodulii scleroși din țesutul muscular, bolile aparatului locomotor precum sindroamele coloanei vertebrale, durerile datorate accidentărilor sau operațiilor, dar și tulburările de digestie, tratarea cicatricelor și chiar afecțiuni psihice precum depresiile.

Un alt domeniu de aplicare a masajului este tratamentul parezelor, spasmelor, nevralgiilor și tulburărilor de sensibilitate, care țin de domeniul neurologiei.

La acestea se adaugă simptomele psihosomatice cauzate de stres, care se abat mai ales asupra inimii și a sistemului circulator.

Pe cât de vast este spectrul tratamentelor teoretice și tehnicile de masaj corespunzătoare, pe atât de vast este și spectrul efectelor acestora asupra organismului.

Printre altele, masajul are drept rezultat sporirea locală a circulației sagvine, scade tensiune arterială și frecvența pulsului, destinde atât musculatura, pielea, țesuturile adipoase cât și psihicul, desface aderențele și dezagregă cicatricele, îmbunătățește vindecarea rănilor, ameliorează durerile, reduce stresul și sprijină metabolismul celular din țesuturi.

Tehnicile de masaj clasice se bazează pe cinci manevre:

• Netezirea: este cea mai plăcută și mai relaxantă manevră în masaj.
• Frământarea: în acest caz, se prinde  pielea și musculatura între degetele mare, arătător și mijlociu sau cu mâna/ambele mâini și se frământă. Maseurul terapeut folosește aceste manevre pentru a dezagrega indurațiile nodulare din țesutul muscular. Ele acționează asupra musculaturii și țesutului adipos subcutanat, îmbunătățind astfel circulația sangvină.
• Fricțiunea: cu ajutorul vârfurilor degetelor și al podului palmei se efectuează mișcări mici, în cerc, pentru a dezagrega indurațiile nodulare și nodulii scleroși din țesutul muscular.
• Tapotarea: reprezintă baterea țesuturilor cu marginea cubitală a palmei, cu palma sau cu degetele. Aceasta sprijină circulația sangvină în tonusul muscular și are efect și asupra organelor interne, cum ar fi plămânii.
• Vibrarea: acesata este creată de către terapeut cu ajutorul vârfurilor degetelor și a palmelor. Efectele acestei manevre ajung până la țesuturile și organele interne, având printre altele un efect antispasmodic .

Conform unei oferte de servicii medicale integrale, clinica Wiener Privatklinik vă oferă tratamente cu masaj terapeutic la cele mai înalte standarde de calitate, precum și un spectru de metode, care se întinde de la masajul clasic medical, drenajul limfatic manual, masajul zonelor reflexive ale piciorului și acupresura până la cele mai noi metode de terapie precum Shiatsu.

Crioterapia este cunoscută de la televizor: fotbalistul rănit, care tocmai stătuse întins și nemișcat pe gazon și care acum aleargă din nou pe terenul de fotbal fără nicio durere, demonstrează în mod evident efectul frigoterapiei, în cazul respectiv prin intermediul unui spray rece.

Frigoterapiile se aplică în mai multe domenii. În tratarea condițiilor dureroase acute sau cronice există o mulțime de proceduri, care se efectuează prin realizarea unei răciri locale sau generale.

În funcție de temperatura folosită, în crioterapie se face distincție între răcirea puternică, de exemplu cu pachete cu gel reci de −18°C sau cu sprayurile de gheață (cu clorură de etil), și răcirea ușoară, de exemplu prin învelirea cu comprese scufundate în apă cu gheață.

Frigoterapia cuprinde aplicații locale sub forma de pungi de gheață sau de gel rece și tratamente de răcire a întregului corp, în care acesta este expus la o temperatură de −110°C timp de unu-două minute.

Frigoterapiile conduc la o mai bună circulație a sângelui, la diminuarea durerilor și au efect antiinflamator. Pentru evitarea hipotermiei și a altor leziuni datorate frigului, majoritatea aplicărilor se limitează la ședințe de 10–15 minute.

Drenajul limfatic manual se aplică în tratarea stazelor venoase sau limfatice, adesea în combinație cu alte terapii fizice precum tehnicile de decongestie și bandajările.

Tratamentul stimulează transportarea limfei prin vasele limfatice și prin sistemul venos, și se aplică în cazul inflamațiilor aparute în urma accidentărilor sau operațiilor, edemelor limfatice, inflamațiilor din zona articulațiilor și diferitelor forme de boli reumatice.

În cadrul unui drenaj limfatic manual, terapeutul folosește manevre de masaj diferite, pe de-o parte pentru a destinde țesuturile și pe de altă parte pentru a stimula nodurile limfatice în transportarea sporită a limfei.

Drenajul limfatic manual se desfășoară în general în două faze.

În faza de decongestie, tratamentul se va efectua zilnic. Durata acestei faze de depinde de gradul de gravitate al congestiei și poate ține până la trei săptămâni.

La sfârșitul acesteia se va aplica un ciorap de compresie, pentru a menține rezultatele favorabile.

O serie de masaje de drenaj limfatic manual efectuate în mod regulat și combinată cu o terapie cu bandaje de compresie va menține și îmbunătăți rezultatele tratamentului pe timp îndelungat.

Terapia manuală se ocupă cu diagnosticarea și tratarea tulburărilor funcționale ale aparatului locomotor. Ea tratează afecțiuni sau blocaje ale coloanei vertebrale, articulațiilor, mușchilor și nervilor, care pot fi cauzate de deplasări greșite în interiorul unei articulații și care pot provoca probleme variate în întregul organism. Terapia manuală îndepărtează aceste tulburări cu ajutorul unor manevre speciale.

Foarte important în terapia manuală este atât ameliorarea durerilor cât și îmbunătățirea problemelor de sănătate și mai ales redobândirea mobilității articulațiilor, care chiar dacă se află într-o fază de funcționare redusă, sunt în principiu încă intacte.

La începutul terapiei se va efectua o tastare cu mâna a coloanei vertebrale și articulațiilor, și se vor controla reflexele și mobilitatea. Dacă se descoperă vreo blocadă, aceasta va putea fi tratată printre altele cu ajutorul chiroterapiei.

Metodei concrete de terapie îi stau la dispoziție proceduri de manipulare și de mobilizare. Printre procedurile de mobilizare se numără spre exemplu mișcările blânde de elongație, efectuate ușor, care se repetă de regulă de mai multe ori.

În ceea ce privește procedurile de manipulare, terapeutul efectuează mișcări rapide și puternice asupra membrelor care trebuie tratate.

Această formă de terapie se efectuează cu ajutorul unor aparate de sport și este menită să sporească capacitatea de efectuare și de suportare a efortului fizic a organismului.

O terapie medicală prin antrenament fizic este indicată spre exemplu în cazul sindromului de epuizare cronică, afecțiunilor vasculare precum hipertonia arterială, sindromului cronic al coloanei vertebrale și pentru întărirea mușchilor în cadrul terapiilor de recuperare în urma intervențiilor chirurgicale și ortopedice.

În funcție de forma de antrenament se vor antrena echilibrul, coordonarea și poziția corectă a corpului, forța, flexibilitatea, rapiditatea şi condiția fizică. Tratamentul cuprinde patru faze. Prima fază este cea a exercițiilor de mobilizare, urmată de faza exercițiilor de stabilizare, apoi de cea a exercițiilor funcționale și în cele din urmă cea a exercițiilor de toleranță a efortului fizic.

Băile de nămol sunt băi complete sau parțiale ale corpului în apa amestecată cu nămol de turbă. Pe de-o parte, efectul acestora se bazează pe faptul că nămolul de turbă menține căldura pe timp îndelungat, degajând-o corpului în timpul unei băi mult mai încet decât ar face-o apa.

De aceea, băile de nămol se folosesc ca și băi de supraîncălzire. Aproximativ 20 de minute petrecute într-o baie de nămol cu o temperatură de până la 46 de grade nu va crea o senzație neplăcută de căldură, însă va ridica temperatura corpului cu circa două grade, creând astfel o febră artificială.

Prin această încălzire profundă a corpului, tratamentele cu nămol se manifestă într-un mod pozitiv asupra sistemului imunitar și al metabolismului. Pe lângă aceasta, căldura destinde musculatura și sistemul nervos. Pe de altă parte, nămolul de turbă conține și substanțe cu efect antiinflamator.

Tratamentele cu nămol se recomandă în cazul artrozei, osteoporozei, reumatismului, bolii Bechterew, afecțiunilor ginecologice și simptomelor menopauzei.

Conform unei oferte de servicii medicale integrale, spitalul Wiener Privatklinik vă oferă tratamente cu băi de nămol la cele mai înalte standarde de calitate.

Chiar și sistemul nervos poate fi tratat prin metode manuale.
Tratamentul pentru eliberarea nervilor este o tehnică a medicinei manuale pentru tratarea durerilor deranjante precum cele cauzate de nervul sciatic, de sindromul de tunel carpian, de mișcarea coloanei vertebrale, de întinderea membrelor inferioare și a brațelor, sau de cele datorate tulburărilor de sensibilitate și senzațiilor de furnicare.

Asemenea afecțiuni pot apărea din cauza faptului că țesuturile nervoase sunt mai puțin elastice și extensibile decât mușchii. Deci, la fiecare mișcare a brațelor, membrelor inferioare și chiar ale coloanei vertebrale, nervii trebuie să poată aluneca printre alte țesuturi pe o distanță de până la 10 cm.

Dacă această mișcare de alunecare este perturbată de anumite îngustări cauzate de  înfluența unor factori externi sau dacă nervul este afectat în interior, pot apărea dureri acute.

Dacă abilitatea de alunecare a nervului sau dacă elasticitatea internă a acestuia este afectată, se poate constata prin efectuarea unor anumite teste premergătoare tratamentului pentru eliberarea nervilor. În cadrul exercițiilor de tratament, nervul afectat se va întinde până la granița durerii, prin intermediul unor flexări ale articulației corespunzătoare, și apoi va fi din nou relaxat.

Prin intermediul unor mișcări mici și repetate ale articulației afectate, care se mențin până la apariția de mici dureri datorate elongației, nervul este deplasat în interiorul structurii capsulare.

Fizioterapia este o parte foarte importantă a medicinei moderne.
Multe succese ale tratamentelor medicale se datorează fizioterapiei. Efectuarea acesteia este posibilă la orice vârstă. Fizioterapia este adesea mai eficientă și prezintă mai puține riscuri decât terapiile medicamentoase.

Numită câteodată și terapie fizică, fizioterapia se bazează pe principiul că aplicarea de stimulare precisă, efectuată profesional, precum mișcarea, aplicarea de presiune și extensiile, căldura, lumina și electricitatea, pot activa potețialul propriu de vindecare al organismului. Fizioterapia se aplică în terapia de recuperare, pentru a declanșa, consolida și accelera procesele de vindecare.

Pe lângă terapia de recuperare în urma intervențiilor chirurgicale, accidentărilor sau bolilor, fizioterapia poate corecta comportamentul greșit care provoacă probleme în viața de zi cu zi, echilibra raportul de forțe dezechilibrat al mușchilor, reface anumite procese în organism, ameliora sau elimina anumite fenomene inflamatorii și ajuta pacienții să își conducă singuri procesul de vindecare.

Fizioterapia din cadrul spitalului Wiener Privatklinik începe cu un control fizioterapeutic, al cărui scop este detectarea eventualelor tulburări funcționale, restricțiilor în mobilitate și în efectuarea de activități ale fiecărui pacient în parte.

Tratamentul combină experiența profesională a unor medici excelenți cu competențele pedagogice și manuale ale fizioterapeuților noștri. Pe de-o parte, terapia fizică influențează reacțiile naturale și fiziologice ale organismului precum învățarea motorie, tonifierea mușchilor și stimularea metabolismului. Pe de altă parte, ea oferă pacienților o mai bună înțelegere asupra modului în care funcționează propriul organism și îi motivează în preluarea de proprie inițiativă în privința relației cu propriul corp. Obiectivul urmărit este restaurarea, menținerea și promovarea sănătății în combinație cu înlăturarea respectiv reducerea durerilor.

Tratamentele din cadrul fizioterapiei de la spitalul Wiener Privatklinik sunt efectuate de către fizioterapeuți cu o excelentă formare profesională. Tratamentul este adaptat individual în funcție de necesitățile anatomice și fiziologice ale pacientului precum și după motivația și personalitatea acestuia.

O întreagă paletă de metode vi se pune la dispoziție: pe lângă gimnastica medicală/cultura fizică medicală, se mai pot efectua și terapia respiratorie, terapia cranio-sacrală, terapia manuală, terapia medicală prin antrenament fizic și terapia de mobilizare a nervilor, acestea putându-se completa după caz cu stimuli fizici precum căldura, frigul, presiunea, radiația sau electricitatea.

Shiatsu este cuvântul japonez pentru presiunea degetelor. Shiatsu este o formă de terapie a corpului fondată in Japonia, care are rădăcini în masajul tradițional chinezesc și care combină metode manuale de terapie cu activitatea fizică energetică, pentru dobândirea stării de sănătate și bună dispoziție.

Cu toate că „Shiatsu“ înseamnă doar „presiunea degetelor“, terapeutul își folosește forța întregului corp în decursul terapiei. În cadrul acestei terapii greutatea corpului are o pondere mai mare decât forța musculară. În comparație cu acupunctura și acupresura, prin această tehnică nu se stimulează doar anumite puncte ale corpului. Shiatsu se bazează mai mult pe conceptele tradiționale est-asiatice, precum sistemul meridianelor și sistemul celor „cinci faze ale schimbării“ (teoria celor cinci elemente) din medicina tradițională chineză, și are ca scop tratarea meridianelor.

Shiatsu se practică în general pe o saltea subțire sau pe o saltea japoneză specială, pe jos. Masarea se practică cu mâinile (degetele și podul palmei), dar și cu coatele și genunchii. Pe lângă masajul blând și ritmic se efectuează și manevre de masaj mai profunde, precum și întinderi ale mușchilor și mișcări de rotație. În efectuarea masajului, terapeutul se orientează mereu după centrul corpului și încearcă să creeze în timpul tratamentului o „legătură energetică“ cu pacientul.

Sub conceptul de termoterapie se înglobează toate formele de terapie care se realizează prin aplicarea de căldură. Termoterapia are un spectru larg de aplicare, care ajunge de la simpla aplicare locală de raze infraroșii și căldură, în cadrul fizioterapiei, până la distrugerea selectivă a celulelor canceroase prin intermediul ultrasunetelor în tratamentul tumorilor. Într-o definiție mai amplă, conceptul cuprinde și terapiile reci.

Cea mai simplă și veche formă de termoterapie este cea cu rola fierbinte. În acest caz se scufundă prosoape în apă fierbinte și apoi se rulează, aplicându-se ulterior până la răcire pe zonele dureroase ale corpului. Căldura umedă are efecte analgezice și un efect relaxant asupra musculaturii încordate și dureroase.

Această formă de termoterapie se folosește la tratarea unui spectru larg de dureri, mai ales al celor care sunt rezultatul unor boli degenarative ale aparatului locomotor. Printre acestea se numără artroza încheieturilor mari și mici și leziunile degenerative ale coloanei vertebrale. De asemenea și rigiditatea musculară dureroasă poate fi tratată prin termoterapie.

Un tratament fizioterapeutic postoperatoriu cu exerciții de mișcare sau masaje, se recomandă a fi efectuat imediat în urma termoterapiei, pentru a putea profita de efectul relaxant și ameliorator al acesteia.